Stadion plin cu o oră înainte.Steliştii ies pe teren la 19:13, îmbrăcaţi în tricourile bleumarin, de stradă. Goian se mişcă alene, ca un uriaş stîngace, Paraschiv scrutează tribunele. Şi de ei depinde, de oamenii aceia fără chipuri, doar culori. Nu au venit toţi, dar sînt deja vreo 20.000 de suflete. Nişte domni bine îmbrăcaţi de la UEFA cercetează atent din priviri. Asta înseamnă să fii monitorizat.Se umple stadionul. Cu o oră înaintea partidei, 50.000 de stelişti îşi salută adversarii ieşiţi la încălzire după ritualul tradiţional. Fluierături, cîteva vorbe de dulce. Slavă Cerului, lipsesc aluziile rasiale! Belgienii nu au o temă de antrenament, fiecare execută ce vrea. Pase în doi, Jovanovici cu Sa Pinto, alergare uşoară, Deflandre, Geraerts. Pînă la preşedintele Băsescu, Gigi Becali se mulţumeşte să-i ţină companie lui Neculai Onţanu, primarul sectorului 2. Greii încă nu au apărut, dar nu pentru ei a venit tot poporul acesta. Curg minutele şi aşteptarea devine aproape electrică. Boxele duduie, inimile suporterilor la fel. De ce nu trăim mai des senzaţiile astea?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu